- detinere
- 1) держать, homo liber detentus;
in serfitute detineri (1. 11. 15 pr. D. 4, 6);
actio datur in eum, qui detinuit (1. 2 § 9. 1. 3 D. 2, 11); (1. 38 D. 11, 7. 1. 3 § 4 D. 47, 12);
2) сохранять, удерживать, ius servitutis - aut usu detineri, aut non utendo deperire (1. 6 § 1 D. 8, 6);detineri in tutela (1. 31 § 3 D. 27, 1).
3) иметь, владеть = tenere s. 2: fines publicos (1. 5 § 1 D. 50, 10);ager detentus противоп. alienatus (1. 25 D. 8, 3).
detentio s. detentatio, удержание (1. 15 § 3 D. 4, 6. 1. 5 pr. D. 25. 1. 1. 8 § 1 C. 7, 39);
commodum detentionis sibi acquirere (1. 8 § 1 C. 7, 39);
4) обязывать, pro ratiociniis obnoxium delineri (1. 3 C. 10, 69).detentor, s. detentator, фактический владелец (1. 29 C. 5. 12. 1. 8 § 1 0. 7, 39. 1. 10 pr. C. 7, 72. 1. 10 C. 8, 4. 1. 5 C. 11, 69).
Латинско-русский словарь к источникам римского права. Изд. 2-е, дополненное. - Варшава, Типография К. Ковалевского. Ф.М. Дыдынский . 1896.
Смотреть что такое "detinere" в других словарях:
deţinere — DEŢÍNERE s. 1. v. posedare. 2. v. arestare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime deţínere s. f., g. d. art. deţínerii; pl. deţíneri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DEŢÍNERE … Dicționar Român
détenir — [ det(ə)nir ] v. tr. <conjug. : 22> • 1176; de tenir, d apr. lat. detinere 1 ♦ Garder, tenir en sa possession. ⇒ garder, posséder; détenteur. Détenir des objets en gage. Détenir illégalement qqch., détenir un objet volé. ⇒ receler. ♢… … Encyclopédie Universelle
arest — ARÉST, aresturi, s.n. 1. Deţinere sub pază legală a unei persoane. 2. Loc unde sunt ţinuţi cei arestaţi. – Din germ. Arrest, it. arresto. Trimis de ana zecheru, 09.03.2004. Sursa: DEX 98 ARÉST s. (jur.) 1. v. arestare. 2. v. închisoare. 3 … Dicționar Român
cumul — CÚMUL, cumuluri, s.n. Deţinere de către o persoană a mai multor funcţii sau atribuţii (remunerate) în acelaşi timp. [acc. şi: cumúl] – Din fr. cumul. Trimis de IoanSoleriu, 09.06.2008. Sursa: DEX 98 CÚMUL s. cumulare. (cumul de funcţii.) Trimis … Dicționar Român
preventiv — PREVENTÍV, Ă, preventivi, e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariţiei sau a răspândirii unei boli, a săvârşirii unei infracţiuni etc. ♢ (jur.) Arest preventiv sau închisoare (ori detenţiune) preventivă = deţinere… … Dicționar Român
detener — ► verbo transitivo/ pronominal 1 Impedir que siga adelante: ■ se detuvo el tráfico por el gran diluvio; pudieron detenerle la hemorragia. SE CONJUGA COMO tener SINÓNIMO inmovilizar parar ► verbo transitivo 2 … Enciclopedia Universal
détenteur — détenteur, trice [ detɑ̃tɶr, tris ] n. • 1320; lat. jur. detentor, de detinere → détenir ♦ Personne qui détient qqch. Les détenteurs du pouvoir. Détenteur d un objet volé. ⇒ receleur. Détenteur d armes, de munitions. « Un secret, bien gardé par… … Encyclopédie Universelle
détention — [ detɑ̃sjɔ̃ ] n. f. • 1287, repris XVIe; lat. detentio, de detinere → détenir 1 ♦ Le fait de détenir, d avoir à sa disposition (qqch.). Détention d armes. Détention de titres. ♢ Dr. Fait d avoir l usage (d une chose) sans en être ni s en… … Encyclopédie Universelle
portarmă — PORTÁRMĂ s.f. Purtare, deţinere a unei arme de foc. Permis de portarmă. – Port1 + armă. Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX 98 portármă s. f. (sil. mf. port ) Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PORTÁRMĂ f. :… … Dicționar Român
Detain — De*tain (d[ e]*t[=a]n ), v. t. [imp. & p. p. {Detained}; p. pr. & vb. n. {Detaining}.] [F. d[ e]tenir, L. detinere, detentum; de + tenere to hold. See {Tenable}.] 1. To keep back or from; to withhold. [1913 Webster] Detain not the wages of the… … The Collaborative International Dictionary of English
Detained — Detain De*tain (d[ e]*t[=a]n ), v. t. [imp. & p. p. {Detained}; p. pr. & vb. n. {Detaining}.] [F. d[ e]tenir, L. detinere, detentum; de + tenere to hold. See {Tenable}.] 1. To keep back or from; to withhold. [1913 Webster] Detain not the wages of … The Collaborative International Dictionary of English